Poezie

Frustrare

Un suflet lănțuit în lacrimi

Cu aripi grele ca de plumb

Venit pe lume ca să vadă

Cândva de unde-a-nceput

Pierdut, frustrat și plin de temeri

El nu-și găsește locul nicăieri.

Ar vrea să plece undeva departe

Pentru-ași găsi răspunsuri la-ntrebări.

Pe drumuri neștiute

Ar vrea ca s-o apuce

Din bezdnă să se-nalțe

Spre cer lumină dulce.

Ar vrea să uite vorba, cuvântul care doare

Și tot ce-i pune piedici

Spre aștri ca să zboare.

Ar vrea să vadă ochii

Ce i-a iubit cândva

Și să găsescă-n haos

Cea mai frumoasă stea.

Dar nu poate să zboare

Și e zdrobit, răpus

Și e lăsat să moară cu fața spre apus.

image

 Sfârșit

Prea multe foi am răsfoit,

Citind cuvinte prea amare.

Aici povestea s-a sfârșit

Și sufletul nu doare.

De mii de ori am lăcrimat

Ca să străbat spre soare.

Chemarea ta eu am urmat

Și am căzut, și doare.

Acum nu mai sunt o parte din tot

Sunt gândul ce poartă tăcere

Și nu știu dacă vreau să mai pot

Să chinui durerea pentru plăcere.

Egoul meu ascuns printre spini

A răzbit curajos printre lacrimi.

De azi înainte el îmi dăruie crini

Și drumul spre soare cu lipsă de patimi.

Advertisements