Agonie

Eu trec pe lângă tine rece
Cu gânduri ce mă fac să tac
Și agonia nebuniei trece
Când nu știu ce și cum să fac.

Agonizez în mine fiara
Ce stă închisă în obscuritate la subsol,
Iar ea mai rău își scoate gheara
S-ajungă pe-un altar de gânduri gol.

Îi place întunecimea ce-o cuprinde
Și savurează singură-n tăcere
Plăcerea nervilor pe struna ce se-ntinde
A unei triști povești cu visuri efemere.

Apoi intimidată, obosită se-aruncă-n gol
Ca să-și zdrobească întunecimea
Ce atâta timp a fost închisă la subsol.
S-o ia și s-o lovească de-a inimii pereți
Să nască din neant lumina unei vieți.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s